Maria din Guadalupe –

Soare, lună şi stele

„Şi-un mare semn s-a arătat în cer: O Femeie înveşmântată cu soarele; şi sub picioarele ei, luna; şi pe capul său, o cunună din douăsprezece stele.“

(Apocalipsa lui Ioan 12,1)

La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F. La Villa, Mexico D.F.

Basílica de Santa María de Guadalupe

www.virgendeguadalupe.org.mx

Pe sudarium şi pe giulgiul din Turin nu se regăsesc elemente de îmbrăcăminte, care să ne distragă atenţia. Nu tot la fel ni se prezintă Fecioara Maria din Gudalupe, care ne apare, cu excepţia feţei şi a mâinilor, complet învăluită. Ea apare pe nori, înconjurată de raze de soare, stând pe o semilună neagră, sub care pluteşte un înger. Această ilustrare este bogată în simboluri, ce pot fi descifrate cu ajutorul limbajului de imagine aztec.

Tenul Feciarei este uşor închis iar părul, pe care îl poartă desfăcut, de culoare neagră. Acest lucru reprezintă pentru azteci un indiciu, că Fecioara este însărcinată. Mâinile împreunate şi de culori uşor diferite- mâna dreaptă de culoare mai deschisă, cea stângă mai închisă- pot simboliza unirea a două popoare.

Numeroasele ornamente ale tunicii trimit cu gândul la pământul şi văile mexicane, precum şi la istoria poporului aztec. Sub mâinile împreunate ale Fecioarei se pot observa panglicile negre ale unei curele, care indică o sarcină. Marginile în formă de trapez fac referire la o naştere apropiată. În locul unde pruncul nenăscut se odihneşte în pântecul mamei, se află o floare de iasomie cu patru petale („Nahui Ollin“), ce reprezintă centrul de spaţiu şi de timp şi indică prezenţa zeului creator aztec. Acest motiv are un rol principal pe piatra calendarului aztec. La o mărire a imaginii se poate de asemenea observa chipul unui sugar crescând.

Mantaua Fecioarei este de culoare verde-albastră, culori ale împăraţilor azteci, semne ale divinităţii şi a universului. Aceasta este împodobită cu 46 de stele, ce redau harta cerului de pe data de 12 decembrie 1531 (văzută de sus).

Apariţia icoanei miraculoase, chiar în acel moment, nu este deloc o coincidenţă, întrucât în aceeaşi zi a avut loc solstiţiul de iarnă, care avea să prezică pentru azteci naşterea noului soare, întoarcerea la viaţă. Cometa Halley ajunge la zenit şi în cadrul unei conjuncţii dintre soare şi planeta Venus, cele două corpuri solare se întâlnesc. Acest fenomen este întâlnit doar o singură dată la aprox. opt ani. Aztecii îl interpretează drept întoarcere a zeului creator Venus. Pe icoană, Fecioara îşi manifestă întâietatea faţă de acest zeu al soarelui, deoarece ea acoperă soarele ce dă să apună şi care o cuprinde cu razele lui ca pe o făptură divină.

În limbajul băştinaşilor, Mexic are semnificaţia de „Mijloc al Lunii“. În acelaşi timp, semiluna este simbolul zeului şarpe cu pene Quetzalcóatl. În acest fel, imaginea Fecioarei Maria pe semilună face aluzie la poziţia inferioară a zeului aztec. Este posibil ca numele de Guadalupe să fi apărut în urma unei greşeli de auz din limba Coatlaxopeuh, însemnând „Învingătoarea Şarpelui“. Dincolo de toate acestea, luna reprezintă un simbol al fertilităţii.

Adesea îngerul cu aripi de vultur este identificat cu Juan Diego. De aici şi semnificaţia numelui în limba indiană: „Cel care grăieşte ca un vultur“. Cu o mână la cer şi cu una la capă, el reprezintă unitatea dintre cer şi pământ. Se presupune că îngerul, împreună cu alte câteva elemente ar fi apărut mai târziu în imagine. Posibil ca monahii să fi recurs la un astfel de obicei, tocmai din dorinţa ca imaginea Fecioarei să corespundă mai bine cu imaginaţia lor.

Ţinând cont de locul unde s-a arătat Fecioara, de timpul în care a apărut, de înfăţişare şi simboluri, Maria din Guadalupe reprezintă o contopire perfectă a trecutului aztec şi al creştinismului autohton, a lumii vechi şi a lumii noi. Apariţia ei a avut drept urmare convertirea la credinţa catolică a milioane de azteci, care înainte au refuzat vehement să-L îmbrăţişeze pe Hristos.