Cel ce M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. (Evanghelia după Ioan, cap.14,9)
Încă din perioada creştină timpurie s-a pomenit atât pe cale orală cât şi în scris despre o ţesătură ce-L înfăţişează pe Iisus Hristos. Pe de altă parte, o serie de denumiri mistice, precum vălul din Camulia, Mandylion, Acheiropoietoi, năframa Veronicăi sau Volto Santo au însoţit marama în lungul ei drum din Ierusalim, prin Odessa, Constantinopol şi Roma la Manoppello, un ţinut retras din munţii Abruzzen (Italia).
Numeroase ţesături relicvă, precum Sudarium de la Oviedo (Nordul Spaniei), Fesul Sfânt de la Cahors, Giulgiul de la Torino şi țesăturile de la Kornelimünster sunt Sfântul Apostol Ioan face referire la mai multe văluri în Evanghelia Sa Pascală.
Blandina Paschalis Schlömer, membră a ordinului monahal trapist a reuşit prin tehnica de suprapunere – Supraposition – să aducă dovezi concrete, că în imaginea de pe marama din Manoppello si cea de pe giulgiul din Torino este vorba despre una si aceaşi persoană. Mai târziu, foloseşte aceeaşi tehnică pentru a analiza ţesătura de la Oviedo şi ajunge la aceleaşi rezultate.
Marama din Manoppello este confecţionată din pânză de byssus, numită şi mătasă de scoici, acest lucru presupunând o schimbare a maramei in funcţie de reflecţia luminii.
Relicve, precum giulgiul din Torino, marama din Manoppello dar si icoana Sfintei Fecioare Maria din Guadalupe sau icoana din Absam pot fi denumite icoane acheiropoiete („ne-facut de mână omenească“).