Maria din Absam

La data de 17 ianuarie 1797, între orele 15 si 16, o tânără de 18 ani, Rosina Bucher, descoperă portretul Fecioarei Maria pe geamul de la parterul casei sale părintești din Absam/Tirol.

După această apariție, imaginea a fost studiată minuțios atât de autoritați laice si clerice, cât și de oameni de știință și meșteșugari:

Pe suprafața netedă de sticlă nu s-au constatat nici un fel de urmă a vreunei acțiuni exterioare, precum și nici o diferență în ceea ce privește compoziția suprafeței. Motivul poate fi șters însă, din cauza opacității sticlei, reapare în scurt timp. Nici cu ajutorul substanțelor chimice, portretul nu a putut fi șters complet. După ce s-au folosit însă anumite tehnici de șlefuire și lustruire, imaginea nu mai reapare, mai ales în locurile in care sticla fusese șlefuită cu diatomit.

Chiar dacă după aceste analize autoritațile au scos din calcul varianta unei minuni, populația locului a dus Icoana în biserica parohială Sf. Mihail. Aceasta devine cea mai cunoscută biserică de pelerinaj din Tirol iar în anul 2000 Papa Ioan Paul al-II-lea o ridică la rang de Bazilică.

Portretul a apărut pe a patra parte a jumătății superioare a unei ferestre interioare, pe o sliclă de dimensiuni de aprox. 0,18 m x 0,13 m, fiind transpusă spre colțul stâng al ferestrei, nicidecum pe mijloc.

Imaginea ne duce cu gândul mai mult la o sculptură expresionistă pe lemn, în variantă alb negru, decât la o fotografie, care în lipsă de culoare și contururi fine, punctează doar aspectele esențiale.

Atât la Maria din Guadalupe cât și la Maria din Absam, chipul Fecioarei apare acoperit de o manta, împrejmuită de raze solare (la Maria din Guadalupe) și de o aură sfântă (la Maria din Absam).

Pe ambele portrete, capul Fecioarei este ușor înclinat spre partea dreaptă. În timp ce Maria din Guadalupe privește în dreapta jos, privirea Mariei din Absam este una pierdută cu ochiul drept lăcrimând.

Cele patru icoane ale Fecioarei Maria și ale Mântuitorului, nezămislite de mână de om se aseamănă între ele reprezentând fiecare un portret al feței și un portret al întregului corp, cu un nas îngust și lung.